tag:blogger.com,1999:blog-8125383453001052112012-02-16T07:35:49.581-08:00Raluca_Mariahttp://www.blogger.com/profile/17978649317580882977noreply@blogger.comBlogger51100tag:blogger.com,1999:blog-812538345300105211.post-84577561244949519052009-08-26T10:43:00.000-07:002009-09-27T10:50:54.310-07:00<span><strong>Eu sunt <i><span style="color:#ff0000;">R</span></i><span><i><span style="color:#ff0000;">osie</span></i></span>, tu esti <i>N</i></strong></span><strong><span><i>egr</i></span><span><i>u</i></span></strong><span><strong>...<br />Eu zambesc, tu feresti privirea...<br />Eu ma ascund, tu ma cauti...<br />Eu iti sterg urmele, tu imi apari in cale...<br />Eu caut soarele, tu vrei intunericul...<br />Eu te regasesc, tu nu ma cauti...<br />Eu invat sa-mi pierd speranta, tu inveti sa ma doresti...<br />Eu dau culoare iubirii, tu ma desenezi in umbre...<br /><br />Totul e invers,si poate prea tarziu...<br />Pentru ca eu sunt </strong></span><span><strong><i><span style="color:#ff0000;">R</span></i><span><i><span style="color:#ff0000;">osie</span></i></span></strong></span><span><strong>, si tu esti <i>N</i><i>egru</i>...<br /><br /> <br /></strong></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/812538345300105211-8457756124494951905?l=lumeacatbobuldecafea.blogspot.com' alt='' /></div>Raluca_Mariahttp://www.blogger.com/profile/17978649317580882977noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-812538345300105211.post-18751741624988371722008-10-06T04:24:00.000-07:002008-10-06T05:51:08.029-07:00Ne-am hotărât in cele din urma ca trebuie s-o facem și pe asta, sa mergem la urgente...Prietena mea suferise un accident casnic (dovada ca nu am urmat "Sfatu Lion-stati afara").Efectul?Un deget de la picior umflat si negru de supărare...<br />Am ajuns plini de optimism la Urgente..."Va fi bine.O radiografie. Niste atele.Nimic complicat"...Am fost întâmpinați de niște portari veseli, proaspăt așezați la un pahar de vorba cu organele omniprezente ale politiei comunitare(tot nu m-am prins, ce fac ăștia pana la urma?Veghează pentru noi?Si cu găștile de băieți veseli euforici de la aburii alcoolului,din coltul blocului meu, care se iau de toata lumea,ce se întâmpla?...)...<br />Dar sa revenim...Ne-a apropiat de portari, și cunoscând regulile care ar trebui sa se respecte într-o instituție publica, am întrebat:"Trebuie sa arătăm un buletin?"..."Pentru ce?".."Pai,avem un deget rupt..." .Si răspunsul celor care veghează la liniștea noastră a venit plin de promptitudine și mai ales de spiritualitate: "Atunci arătați degetul!"....<br />Ne-am îndreptat apoi spre secția de ortopedie.Prietena mea a fost dusa sa i se facă o radiografie, și apoi am trecut alături de ceilalți colegi de suferință în sala de așteptare a rezultatelor...<br />Si am așteptat...<br />Si am așteptat iar...Am decis sa schimbam atmosfera primitoare a salii de așteptare cu aerul curat al curții interioare unde oprise cu putina vreme în urma o ambulanta din care a ieșit un bătrân căruia medicii de pe salvare ii puseseră deja eticheta:Politraumatism cranio cerebral...<br />Si medicul ușor rubicond, îmbrăcat în alb ne mai incuraja din când în când , în timp ce se plimba prin fata noastră dintr-un corp al spitalului, în celalalt, fluturând niște hârtii:"Imediat ajungem și la dumneavoastră, imediat!"...Si încă odată, dacă mai era necesar, mi s-a arătat ca timpul este într-adevăr relativ..Pentru ca "imediat"-ul pentru unii pornește de la 3 ore...<br />Apoi am fost invitați sa coboram, într-un alt corp al clădirii, plini de speranța ca în sfârșit venise momentul rezultatelor...Uimire..O alta sala de așteptare..De aceasta data mai apropiata de cabinetul doctorului, ceea ce dădea o nota de optimism oarecum întâmplării..."Imediat"-ul de pana atunci se transformase în "urmează domnul si pe urma domnișoara!(cu referiri directe la prietena mea)Sau doamna?Nu, domnișoara!"(după ce doctorul plin de curiozitate pur profesionala ii analizase poziția inelului pe mana stânga...Si afisase un zambet plin de subintelesuri..)<br />Si a venit si momentul mult așteptat...Deși se instalase întunericul afara, semn ca am petrecut o frumoasa seara de sâmbăta în compania celor de la urgente...<br />Când a fost poftita în cabinet, prietena mea a primit vestea cea buna, ca nu e fractura, urmata de tratamentul unic și irepetabil pe care putea sa-l administreze medicul, cu instrumentarul din dotare: sa lege degetul accidentat de cel alăturat cu un bandaj, cu scuzele de rigoare, ca" în genere se pun și atele,dar nu și la ei"...Tratamentul, benefic, fără urme de îndoiala,a fost administrat, însoțit de recomandarea medicului:"Sa mai schimbați bandajul din când în când , când se murdărește!"...<br />In timpul consultației, și-a făcut apariția și o asistenta drăgăstoasa cu medicul, cu alintări și mângâieri languroase strict profesionale, fapt care a făcut-o pe a mea prietena sa se întrebe dacă nu cumva nimerise din greșeală într-un serial tipic american în care medicii au fantezii cu asistentele, de fata cu pacienții...<br />Minunata vizita la doctor s-a terminat printr-un schimb mai mult decât necesar de numere de telefon pe care prietena mea a fost solicitata sa-l facă, după ce a fost întrebată și de profesia pe care o îmbrățișează, cu exactitate de materia pe care o preda , date real mente necesare pentru tratamentele ulterioare ale degetului-problema.Pentru ca , de ce nu, în caz de urgenta, te suna doctorul...<br />Si uite-asa ne-am petrecut o frumoasa seara de sâmbătă, care s-a terminat în călduroasa cafenea de vis-a vis de spitalul de urgente, cu optimismul ca prietena mea a scăpat vie și nevătămata mângâierilor precaute și deloc deranjante ale doctorului, pe piciorul suferind, cu sau fără atele...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/812538345300105211-1875174162498837172?l=lumeacatbobuldecafea.blogspot.com' alt='' /></div>Raluca_Mariahttp://www.blogger.com/profile/17978649317580882977noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-812538345300105211.post-86190049433211589132008-10-06T03:36:00.000-07:002008-10-06T03:55:46.052-07:00Cunoaștem cu toții discuțiile care s-au purtat permanent, legate de drepturile de autor și de download-rile mai mult sau mai puțin legale ale albumelor de muzica...Astăzi am avut o surpriza plăcuta vizionând ultimul clip al Danei Nalbaru, care se finaliza printr-un anunț, cum ca ultimul ei album poate fi descarcat în mod gratuit de pe <a href="http://www.apropo.ro">www.apropo.ro</a>...<br />Ei, da , mi se pare un gest lăudabil. De ce sa aruncam cu noroi în permanenta în cei care încearcă sa-și descarce muzica preferata, de cele mai multe ori pentru ca nu și-o permit într-o varianta originala, și sa nu încercam sa facem ceva și pentru ei?Un pas important, si demn de lauda, dupa umila mea parere...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/812538345300105211-8619004943321158913?l=lumeacatbobuldecafea.blogspot.com' alt='' /></div>Raluca_Mariahttp://www.blogger.com/profile/17978649317580882977noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-812538345300105211.post-62366688438848275992008-10-05T01:11:00.000-07:002008-10-06T03:36:36.413-07:00Da, sunt perfectionista....Sufar de cate ori nu imi ies lucrurile asa cum as vrea sa-mi iasa, pun suflet mai mult decat e necesar pentru orice fleac, oricat de neinsemnat ...Se spune ca orice lucru caracterizeaza pe cel care l-a creat ..<br />Si atunci de ce obisnuiesc sa fac lucrurile pe ultima suta de metri?De ce ma oragnizez mult mai temeinic atunci cand ma preseaza timpul, sau oamenii?De ce ma incalzeste mereu expersia" Mai e timp"?<br />Imi pun ceasul cu cele 5 minute psihologice inainte, ca sa stiu sigur ca mai e timp....Ca n-o sa intarzii...Ma trezesc cu cateva minute inainte de ora la care ar trebui, ca sa stiu ca mai am timp sa lenevesc in pat...<br />Randurile astea au fost inspirate de o veste pe care am primit-o ieri...Am aflat ca examenul pentru care incerc din rasputeri sa ma pregatesc, se va tine pe 2 decembrie...Si ma bucura tocmai faptul ca mai am timp...Culmea, desi stiu ca ceea ce invat intr-o luna, oricum voi invata temeinic in cateva zile...Cred ca timpul intr-un fel curge impotriva mea...Cu cat e mai indepartat, cu atat ma motiveaza mai putin...Azi pot sa mai lenevesc, mai este si ziua de maine...Oare nu ma pot motiva de una singura?Oare am nevoie de ajutorul tau?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/812538345300105211-6236668843884827599?l=lumeacatbobuldecafea.blogspot.com' alt='' /></div>Raluca_Mariahttp://www.blogger.com/profile/17978649317580882977noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-812538345300105211.post-1218728329956835702008-07-14T10:58:00.000-07:002008-07-14T11:40:50.993-07:00<span style="color: rgb(0, 0, 153);"><span style="font-weight: bold;"><span style="font-family:lucida grande;">Te caut...<br />Am adunat visele in pumni si te-am pierdut printre ele...Un vis, un zambet...Alt vis, alta privire...Prea multe vise?Simti ca te scufund?Ca te compar?Ca te confund?...<br />Stiu, trebuie sa renunt la un vis!La care?Spune-mi tu, si eu promit sa-l scap din palme...Sa fie cel cu sufletul meu?Cel cu sperantele mele?Eu dau o speranta, tu ma amagesti cu un zambet...Eu inchid ochii, tu imi rupi o raza de suflet....Sau inchidem ochii amandoi si ascultam cum visele imi picura printre degete?Si daca in locul viselor primesc iubire?Si daca in locul iubirii primesc vise?<br /><br />Te caut...<br />Am adunat iubirile in pumni si te-am pierdut printre ele...O iubire, un zambet...Alta iubire, alta privire...Prea multa iubire?Simti ca te scufund?Ca te compar?Ca te confund?<br /></span></span></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/812538345300105211-121872832995683570?l=lumeacatbobuldecafea.blogspot.com' alt='' /></div>Raluca_Mariahttp://www.blogger.com/profile/17978649317580882977noreply@blogger.com1