luni, 28 septembrie 2009

Enigma Otiliei...



In viata apar mereu intrebari care ne distrag de la esenta lucrurilor. ..O chestie pe de o parte pur feminina e ca incercam de fiecare data sa ne punem mai multe probleme decat sunt in realitate…La fel cum am degusta un fel de mancare, si in momentul in care constatam ca e perfect, decidem sa adaugam condimente total nepotrivite, numai pentru ca ne intrebam “Totusi de ce e asa de gustos?Oare nu pentru ca ii lipseste piperul?”…Cand totul pare in regula, trebuie sa ne punem probleme din principiu, pentru ca asa e firea omeneasca, nu poate sa acomodeze cu binele…”Trebuie sa fie o problema undeva!Imi scapa ceva, dar nu stiu ce!”
Intrebasem de curand un  prieten ce parere are despre o anumita persoana si mi s-a raspuns: “Nu stiu, e de treaba dar ma nelinisteste ceva la el”…Si mi-am dat seama ca am si eu nelinistile mele in relatiile cu cei mai multi dintre oameni…Si poate asta e bariera in comunicare…Poate teama aceasta ca “totusi nu poate sa fie totul chiar atat de bine” ne distrage de la esenta lucrurilor, ne impiedica sa ne bucuram de clipa, si atat. Fara sa incercam sa cautam valente ascunse. Fara sa incercam sa aflam mai intai defectele oamenilor, pentru ca sa nu cumva sa fim prea orbiti de calitati…Orice lucru are o parte buna, si una mai putin buna, orice fiinta, orice intamplare, ori ce idee…Numai ca diferenta o face modalitatea in care reusesti sa vezi lucrurile…Negru sau alb...

Niciun comentariu: