joi, 5 februarie 2015

Frământări de plastic..


Ne plac jucăriile frumoase...Păpuşile care se apropie cu măsurile , lungimea părului, si mărimea ochilor de Barbie, papuşile care-şi etalează muşchii de la prima oră a dimineţii , cu hainele decupate cât să se întrevadă fiecare fibră musculară existentă, asemenea lui Ken...
Suntem învăţaţi de mici să le placem!...Vrem păpuşi frumoase! Păpuşi cu greutaţi şi măsuri perfecte! Cu pieptănături impecabile! Cu zâmbet tâmp, dar cât se poate de vizibil! ...
Păpuşi cu care să ne lăudăm, un factor de diferenţă clară între specii fiind numărul păpuşilor pe care fiecare dintre noi a reuşit să-l dobândească...
Ne străduim toată viaţa să fim asemenea păpuşilor!Fără pic de cusur , adorabile, cu ambalajul intact, si conţinutul incomplet!
Ne plac păpuşile pe care le vânează toată lumea! Ne atrag cu atât mai mult cu cât vedem că îşi deschid singure oricui cutiile perfecte., chiar dacă ştim că dincolo de plasticul ieftin, dar aparent fără pată, nu există decat vid!
Păpuşile care zâmbesc larg, pentru că acesta e singurul răspuns documentat pe care pot să il ofere, care se agaţă de fiecare suflare cu aer masculin ca să respire, păpuşile care nu ştiu să facă , dar ştiu să pară ca ar şti!
Vrem ambalaj, nu conţinut! Aruncăm fără remuşcări conţinutul,şi păstrăm ambalajul!
Oare aparenţa să fie esenţa tuturor lucrurilor?

Niciun comentariu: