vineri, 6 februarie 2015

Free Willy!


Mă ofer, în cursul acestei după-amieze, dacă tot aveam treabă prin minunatul Palas Mall, să mă opresc la Food Court şi să cumpăr căte ceva de măncare şi mie şi colegilor de birou.
Spre bucuria mea, nu mai zăresc niciun fericit care îşi face selfie la raioanele cu mâncare (aşa cum îi zărisem pe unii data trecută. proaspăt scoşi în oraş, după multa vreme, cred eu, şi cel mai probabil din peşteră, altfel nu îmi explic entuziasmul faţă de locaţie).
Ajung la restaurantul chinezesc, plătesc cele 4 meniuri, după care mă îndrept tacticos spre vitrine să aleg bunătăţurile.
Domnişoara de la raft ridică bonul, face nişte ochişori mari cât cepele, asemenea unui melc constipat pe alocuri, cască guriţa mare si exclamă uşpr transfigurată:
- Patruuu meniuuuuri?!?
- Da, patru meniuri! zic eu uşor nedumerită...De ce?
-Ăăăăăhhhh....sper totuşi că la pachet!!!!
(Îmi venise să zic: Nu! Le înfulec aici, don'şorică! Pe loc! În faţa dumitale! Uite-aşa, unul câte unul, le îndes în mine întregi, până le termnin pe toate!Înşiră-le pe vitrină....)
-Da,la pachet!...
Se produce inevitabilul, domnişoara stupefiată indeasă meniurile în sacoşele, unul câte unul...Se făcuseră două sacoşe cu tendinţe de sacoşoaie...O mulţime de caserole...asta e, riscul meseriei, tura asta am tras eu băţul cel mai scurt...
Le ridic cu greu de pe tejghea, le echillibrez în mâini şi mă îndrept uşor spre ieşire, în ideea să nu le mixez între ele.
În drumul meu minunat mă intersectez cu un...să-i zicem utopic domn..care se opreşte in faţa mea...ma scaneaza cu interes de sus până jos, analizează şi mai oripilat sacoşoaiele cu caserole, iar ma scaneaza de sus până jos, dă ulterior dezaprobator din cap, de câteva ori, după care exclamă uşor scârbit: Ntz, ntz, ntz, ...Să ai poftă!....
Pe semne că vănzătoare de la raft si trecătorul trebuie să fi avut un singur gând comun: "A dracu' slăbănoagă! !!Uite-o cât bagă în ea, şi nu se vede! Nesătula!"...
Am fugit să-mi verific frigiderul...presimt că e plin..

Niciun comentariu: