marți, 10 februarie 2015

Jurnal de călatorie. Episod pilot.


Început promițător. Bilet la vagonul 3, trenul prevăzut cu mai multe vagoane, aparent "fără număr, fără număr". Cu greu remarc nişte numere scrijelite cu pixul, markerul subțire sau al instrument de scris pe foaie, nu pe tren...Evrika! Vagon identificat! Într-un vagon aparent fără număr, fără număr, mă confrunt aparent şi cu locuri fără număr , fără număr...Cum fac să-mi găsesc cel mai simplu locul în tren? Îmi vâr capul sub etajerele de pus bagaje, efectuând o manevră de răsucire a gâtului la 90 de grade, ca să pot să citesc ce scrie în interiorul etajerei, pe sticlă.... Sunt norocoasă! Cine ştie? data viitoare s-ar putea să trebuiască să ma ghemuiesc sub scaun, în patru lăbuțe, ca să-l caut! ...
Lângă mine se aşează o mămăță aparent civilizată..Îmi zic în minte: taci, că tura asta am noroc! ?...De unde...La un moment dat mămăița scoate din paporniță nişte bombonele, şi începe să le pleoscăie zgomotos, plimbându-le de colo colo, dintr-o parte în alta a protezei..Şi culmea, pleoscăitul începe să devină suportabil în secunda în care se propagă mirosul...Mămăița are dueri de gât, pe semne, ca din orificiul vorbitor emană un miros amețitor de ierburi de baltă...Un cor de broaşte ne-ar lipsi, şi atmosfera lacustră e competă!
Si pentru că o belea nu vine niciodată singură, mămăița şi-a scos si o cremă să-si hidrateze pielea de pe fața, aşa că, în timp şi-o întinde eficient pe mufă şi pe mâini, nasul meu adulmecă un miros de ierburi de baltă amestecate cu vanilie, şi date prin aracet... Curcubeu pe cerul gurii! Mă pun să ațipesc , înainte să-şi scoată şi crema de picioare.....

Niciun comentariu: