Dacă vă imaginați că fizica cuantică e dificilă, că e complicat să rezolvi integrale, aflați că există în viața de zi cu zi activități care pot pune practic probleme mult mai mari!
Am aflat și eu de curând când am fost nevoită să cumpăr niște prăjituri pentru colegele de birou...
După ce mă săturasem să colind mai multe locații și constatasem că nu-mi place cum arată absolut nimic,m-am decis că cele mai răsărite ar fi niște ecleruri clasice...Recunosc faptul că fixațiile mele legate de cum ar trebui să arate o ptăjitură sunt ereditare,asta pentru că, din fericire, la mine in familie prăjiturile se fac, nu se cumpără..
Mă opresc plină de entuziasm în fața unei vitrine și îi comand domnișoarei 5 prăjituri...Domnișoara,vădit uimită și pe deplin nepregătită pentru situația în care cineva ar dori să comande ceva, a inceput să se agite de zor...A deschis un dulăpior, a scos o cutiuță de plastic, s-a îndreptat spre frigider a scos o manușă de plastic, a bagat mânuța nesigură si vizibil tremurânda în frigider, și a scos 2 ecleruri evident mult mai mari decât ar fi putut încăpea în cutiuță. A lăsat cutiuța pe masă, a scos tacticos mănușița și a început să apese destoinic pe capac. Și apăsa, și apăsa cu putere, timp în care cele două prajituri se striveau practic unele de altele, revărsând crema. Observându-i gestul și neînțelegând exact ce încearcă să dovedească, o întreb timid: " Da' ce faci, domniță?"
"Păi nu intră!"...Vedeam și eu că nu intră , era evident pentru toată lumea încă de la începuturi, dar mă intrebam sincer de ce nu le dăduse prin blender, sau de ce nu le călcase cu talpa papucului, poate așa ar fi intrat mai abitir..
Îi explic disperată că intenționam să duc prăjiturile întregi persoanei care mă rugase să i le cumpăr, și îmi răspunde candid:" Păi cum să vi le pun altfel , dacă nu intră?"..
Nu știu , de exemplu ai putea sa le strivești cu furculița..
O întreb la fel de disperată:"Dar n-aveți cumva un carton pe care să le punem?"..."Un cartoooon? Cum adică un carton"...",Un carton pe care să le așezăm așa , la rând, frumos!"...Mândra,vădit contrariată de solicitarea mea începe să caute prin dulapuri și izbutește să scoată o bucată de carton pe care își lustruiseră, bănui, în prealabil, toți angajații pantofii, și mi-o arată victorioasă! Evident cà am renunțat la idee și i-am sugerat cu ultimile puteri să-mi pună fiecare prăjitură în câte o cutiuță, ca să rezolvăm odată ecuația cu atâtea necunoscute.
Și așa a inceput totul. Minunata a sos o cutiuță din dulap, s-a deplasat la frigider, a pus mănușa, a scos eclerul, a pus eclerul în cutiuță, apoi a scos mănușa, a adus cutiuța la măsuță, s-a chinuit preț dr câteva secunde să nimerească capacul. S-a dus apoi din nou la dulăpior, a scos o cutiuță, s-a dus la frigider,și-a pus iar mănușa, a scos prăjiturica, a pus-o în cutiuță, a adus cutia la măsuță, a scos mănușa, iar s-a străduit să-i potrivească capacul..și tot așa...de 5 ori, timp în care eu mă străduiam să nu mușc din vitrină, iar colega cu care eram venita a exclamat " Lăsați-le deschise!Vă rog eu!"....
După ce a finalizat cu succes aceste taskuri absolu complicate în cel mai scurt timp cu putință, a început să calculeze.." Deci, câte erau? 5?....Așa, 5 ecleruri ori 6 lei.....30!" Yuhuuuuu! Am rezolvat-o și pe asta! Și nu s-a scurs decât jumate de oră!Încă 5 prăjituri diplomat și plecăm acasă, pentru că tocmai s-a epuizat programul de lucru pe azi....
Revenind la fraza de început...dacă vi se pare complicată fizica cuantică, dacă vi se pare greu de rezolvat integrale, nu e nici pe departe la fel de greu cum este pentru domnișoara să onoreze o comandă la ghișeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu