S-a trezit , cu noaptea în cap, pe la orele 12,
după ce-şi pierduse noaptea în club...Avea 3 apeluri ratate de la
bunicuţa...încercase sărmana femeie să-i lase offline pe Messenger, dar cum să
ai semnal bun la internet în pădure?...
A aflat cu
tristeţe că tre’ să iasă din casă...Că tre’ să-şi aşeze pe gât toate cele 3
capete de diferite mărimi, unul mai greu decât altul, pe care le simţea acumulate în capul pe care
reuşea cu greu să-l vadă în oglindă...A încercat cu nenumărate eforturi să
bolmojească cuvintele magice” Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din
ţară?”....Şi-a dat seama într-un final
că iar încurcase povestea, că mărul fermecat din gât e de la shoturile de vodka
cu care iar a exagerat cu o seară înainte şi că faţa zbârcită a Vrăjitoarea din
oglindă nu se schimbă ca prin farmec într-un
chip angelic de Albă ca Zăpada...
S-a smăcuit cu
grijă încercând să răspândească pe faţă o cantitate considerabil de „ acuarelă”
gîndindu-se că poate tura asta nu se mai sperie încă o dată lupul de ea, şi zăboveşte la un pahar de vorbă...
Şi-a aşezat cu
grijă partea dorsal-admirabilă pe scaunul din faţă al maşinii , a întors cheia
şi a zbughit în aventura silvică, fără
să poarte grija vitezei...Nimeni nu-i putea lua ce nu mai avea, oriucum, de
ceva vreme...nici măcar carnetul....Dacă ar fi oprit-o Vânatorul în trafic, oricum avea să-şi dea jos scufiţa, să-şi
despletească cosiţele blonde, să –şi ţuguie alintat buzele, să-şi dea ochii albastri
pătrunzatori de la lentile de contact, peste cap, ca o divă...Apoi, avea să coboare pentru desfăşurarea
completă a ecuaţiei create de adâncimea
decolteului, lungimea picioarelor, şi diametrul
rotunjimilor...Şi rezultatul final al problemei ar fi fost , să scoată din
poşetuţa stilat aşezată pe cot, şi să
vîre în buyunarul de la piept al Vânătorului şomoiogul de bani „câştigaţi” pe
ochi frumoşi de la tata...Mă rog, ce
mai rămăsese din el, după ce fusese darnică în a împărţi bucurii lichide
gradate tuturor personajelor de poveste, în seara nebună dinainte...
Pe drum avea să-i
iasă în cale Lupul, care tot încercase să-i poarte sâmbetele, dar o nimerea
numai duminica, după club....Îi promisese Luplui că o să joace şah cu el într-una
din zile...aşa că venise vremea să stea o tură, doar dacă promite şi Lupul că
nu are de gând să sară calul...Nu de alta, dar bunicuţa încă mai astepta
medicamentele alea compensate pe care i le tot promisese să i le aducă de
câteva săptămâni, şi de fiecare dată se suprapunea dorinţa bunicuţei peste
starea ei accentuată de mahmureală...Dar acum nu-i mai rămăsese nici măcar o
scuză, le epuizase pe rând pe toate de cele de pe listă...
A ajuns într-un
târziu la bunicuţa, a ripostat revoltată atunci când a fost întrebată unde a
zăbovit din zori până-n noapte, şi mai ales, de ce răspândeşte de jur împrejur
o halenă uşor aburindă....
E viaţa ei! Îşi
poartă scufiţa cum vrea!
În fiecare zi,
aceeaşi poveste....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu