M-am mutat de puţină vreme într-un cartier liniştit, destul de curat, animat mai mult de pisici
comunitare, bătrânei antrenându-se pentru campionatele interminabile de table,
şi bătrânele pasionate de sportul de a-ţi
înregistreaza cu regularitate intrările şi ieşirile din bloc...
Totul părea ca o
oaza de linişte , mai mult decât benefică, îm viaţa mea... Auzul nu-mi era
deranjat în zona decât de râsetele copiilor , radiind de peste tot, şi asta
pentru că blocurile sunt armonios îmbinate cu parcuri, spaţii verzi, si locuri
de joacă...
Şi pentru că
nicio bucurie nu poate ţine prea mult , de ceva vreme „instituţiile statului (degeaba)
care veghează pentru noi” au demarat o activitate din ce în ce mai intensă de
sistat curentul elecrtic...
La început numai
în timpul nopţii. Asta pentru ca se gândesc permanent la modalităţi cât mai
diversificate pentru a ne menţine tineri, mereu în formă şi căliţi! Or, cum
ne-am putea conserva mai bine şi mai prielnic , decât prin păstrarea unei
atmosfere usor criogenice, motivate în principal de faptul că nu avem cu toţii centrale
termice care să functioneze doar pe
bază de aer?...Şi nici căldura sufletească nu ajută...
Tot din dorinţa
autorităţilor de a contribui la îmbunătăţirea relaţiilor de cuplu, din seria „dragostea
se face în minim doi”, următorul pas a fost oprirea curentului electric încă
din timpul serii!...Romantismul uşor exacerbat ne-a făcut pe fiecare dintre
noi, mai mult sau mai puţin infricoşaţi de intuneric, să cautăm activităţi care
să nu implice şi privitul...Asta cu „Minim doi” am înţeles-o! Problema care
apare pe întuneric e cu Maximul...
Şi pentru că o
belea nu vine niciodată singură, astăzi am constatat cu stupoare că nu mai avem
nici apă...
Mă gândesc serios
să-mi achiziţionez din vreme un tub de oxigen , în caz că ne ia şi
aerul!
To be
continued....Dar până unde?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu