Revolta surda...

Acesta e un pamflet.Orice asemănare cu realitatea e pur întâmplatoare
Sală de judecată aproape goală. Judecătoarea plictisită numără doarele care i-au mai rămas de răsfoit, cu unele aflate încă la prima întâlnire, altele „moştenite” de la înaintaşi mai silitori...Un domn revoltat aşteaptă ordonat în bancă să-i vină rîndul să-şi facă dreptate...A asteptat la fel de cuminte în ultimele câteva ore,până la ultima strigare a dosarului care îi macină liniştea...
Se face apelul dosarului său, este chemat în faţă...A venit în sfârşit momentul să spună tot ce are pe suflet, într-o înşiruire mai mult sau mai puţin coerentă...
Să facem cunoştinţă. El e un alt locatar nemulţumit, în luptă grea cu Asociaţia de Propietari, de această dată condusă de un renumit „NF Grup” din oraş. ..Omuleţului i se dă cuvântul, îşi desfăşoară minuţios pergamentul, şi începe pomelnicul, condimentat cu nemulţumire, şi asezonat cu sarcasm:
„Doamnă, eu m-am săturat! Nu mai pot cu proprietăţile comune!Cine sunt aştia de la Asociaţie, doamnă? Cine i-a ales? Eu unul imi plătesc utilităţile direct la furnizori! Doamnă, aştia fac ce vor din noi! Dacă ăştia se decid să pună statuia lu’ Ştefan cel mare în mijlocul curţii, o pun, şi pe urmă o decontează la toţi!... Cum ar fi , doamnă, dacă aţi fi vecina cu Parcul Copou? V-ar pune Primăria să platiţi gloanţele cu care împuşcă ciorile din parc? Sau hrana pentru căinii vagabonzi? E drept, doamnă?E drept?...”
Nu e drept,e legal...Pentru că legea e doar pentru unii, dar se împarte în mod egal la toţi...