...Azi e prima zi când a decis că renunţă la toţi şi la toate şi se gândeşte doar la sine...Unii l-ar considera egoist, alţii l-ar vedea doar cum se trezeşte...Cum se scutură să prindă viaţă dintr-un somn în care s-a zbătut zilnic să fie amicul perfect, prietenul perfect, partenerul perfect...Dintr-un somn prea lung în care a încercat să întrebe pe fiecare ce îşi doreşte, a încercat să îi împace pe toţi, să-i scoată din momentele grele, să medieze conflictele tuturora...
Până într-o zi , când s-a privit în oglindă şi a început să-şi vadă franjurii încâlciţi ai preşului...Al preşului pe care îl întindea în faţa lor, pentru ca fiecare să îl calce doar atunci când avea timp, disponibilitate, chef, şi mai ales, voinţă...Azi l-a scuturat de praf, şi l-a pus la pastrare în dulap...
Azi se priveşte in oglindă si e singur, dar mândru că nu îl mai acoperă franjurii preşului...Azi face totul pentru sine, pentru ca zâmbetul să fie al lui şi numai al lui...Şi se iubeşte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu